Luni, 08 Martie, 2010 / 08:08
In uniforma si cu epoleti - la datorie, femeie - mereu. Reportaj special StireaZilei.md
Frumoase, gingase si sclipitoare. Inteligente, responsabile si mandre de meseria lor. Asa le-am cunoscut pe femeile-vamesi de la Biroul Vamal Chisinau. Desi poarta epoleti pe umeri si stau la straja tarii zi de zi, ele nu uita niciodata ca sunt femei, mame, prietene si iubite. Sa fii femeie in uniforma este dificil, dar in acelasi timp frumos, marturisesc functionarele. “Cateodata, ne e mai greu decat barbatilor sa executam unele conditii ale serviciului, chiar si acelasi control fizic. Pentru un barbat este mult mai usor, spre exemplu, sa urce intr-o unitate de transport sau sa gaseasca limba comuna cu alti barbati”, recunoaste Ina Albu, inspector superior la postul vamal Nr. 1. “Pe de alta parte, este bine si frumos pentru ca stam la garda tarii si putem aduce un aport tarii si intregii societati”, adauga Ina. E tanara, timida si incantatoare in uniforma albastra de vames. Poarta parul roscat despletit peste stelutele de locotenent. Este casatorita si are acasa un baietel de un an si jumatate. “La serviciu ne machiem si ne imbracam in limitele permise de eticheta: machiajul cat mai discret, fusta la o palma mai sus de genunchi. Aranjate, curate, coafate frumos”, explica tanara. Colega si buna sa prietena, Silvia, cu care mai schimba cate o barfa dimineata la birou, are si ea o familie frumoasa – un sot intelegator si o comoara de 2 anisori, care sta cu bunica. “Multumesc familiei pentru ca am o sustinere din partea tuturor. Asta si ma ajuta sa ma descurc la serviciu si acasa si sa raman femeie totodata. In special, sotului meu, pentru ca accepta acest serviciu, care uneori ne impune sa ne retinem pana tarziu si sa lucram in zilele de odihna. De 8 martie, de exemplu. In aceasta zi, barbatii, de obicei, ne fac o favoare si ne scutesc de la serviciu, insa lucram de Anul Nou si de alte sarbatori”, povesteste, cu un licar strengaresc in ochi, Silvia Prigoreanu, si ea inspector superior la postul Nr. 1. Larisa Mocrei priveste, de la inaltimea experientei sale, cu ochi buni entuziasmul tinerelor. Intelege pasiunea fetelor pentru meseria de vames. O practica din 1997, inca de atunci cand era o profesie noua si nu existau specialisti in domeniu cu o facultate in spate. A avut nevoie de foarte multa disciplina si de sprijinul celor din jur pentru a reusi, iar acum ajuta, la randul sau, colegii mai tineri. A reusit, intre timp, sa urmeze a doua facultate, sa ridice doi copii, sa marite o fata. “Copiii au devenit mai independenti anume pentru faptul ca eu eram ocupata. Timpul liber este limitat, pentru ca o femeie vames este permanent in cautare, mereu invata ceva nou”, spune Larisa, inspector principal la Sectia originea marfurilor. Chiar si asa, ea a reusit performanta de a urca treptele carierei si de a fi, in acelasi timp, o mama buna, prietena si confidenta odraslelor sale. “Am crescut cu preferintele copiilor. Daca acum copiii sunt mari, sunt la curent cu moda, cu filmele care ruleaza. Deci, am crescut odata cu ei”, marturisteste vamesul. Copiii se mandresc ca mama lor este la datorie zi de zi, an de an. Ea insasi considera ca uniforma inseamna, mai intai de toate, responsabilitate. “Ma simt comfortabil in uniforma, dar, in acelasi timp, sunt permanent constienta ca port epoleti pe umeri si sunt responsabila de vorbele si faptele mele”, spune femeia-capitan al Serviciului Vamal. Fermecatoarele noastre protagoniste sunt doar trei din cele circa 400 de femei care au ales profesia de vames. Alte sute de doamne au preferat meserii considerate barbatesti si au imbracat uniforma de militar, politist sau granicer. Admiratia noastra pentru curajul si “barbatia” lor, pentru tarie si stoicism. La multi Ani!, primavara frumoasa, sanatate, caldura in suflet si pace in casa le dorim. Reporter: Eugenia Pogor
|
Un reportaj foarte frumos... Bravo Stirea Zilei sunteti deosebiti. Ar fi bine de monitorizat in fiecare zi activitatea acestei institutii... ;)